Rutină

Trist, dar adevărat pentru marea majoritate a populaţiei…

Schimbări

Cred că deja v-aţi dat seama că o să schimb aspectul blogului destul de des zilele astea.

De ce am anunţat asta, nu ştiu. Cert e că aveam chef să scriu ceva pe blog şi nu ştiam ce.

Anime: Nurarihyon no Mago

Deşi abia am văzut primul episod, pot să declar încântată că seria asta va fi una memorabilă. Deşi din primul episod nu înţelegi prea multe (mai ales la început), totul devine incitant şi vrei să vezi mai mult.

Aşa cum v-am spus, la început totul e în ceaţă, iar apoi devine şi mai neclar. Mi-e şi “frică” să vă spun ce se întâmplă, pentru că dacă vă veţi uita la el, să nu vă stric surpriza. Oh, şi deja încep să mă îndrăgostesc de “Night Rikuo”.

Bun, deci eu voiam să scriu un articol lung, lung, despre acest serial, dar se pare că atunci când m-am apucat de postul ăsta, m-au părăsit ideile. Probabil din cauză că vreau să-l revăd?

Sau poate din cauză că sunt aiurită? A doua variantă pare mai adevărată.

Oricum, eu vă recomand acest anime. Pariu că va fi genial!

Haiku

Deşi e destul de popular, poate unii dintre voi nu aţi auzit şi nu ştiţi ce înseamnă “haiku”. Şi ca să nu vă încurc eu cu nişte explicaţii lungi şi inutile despre definiţie, voi lua de pe Wikipedia:

Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 “versuri” formate din 5, 7, 5 silabe.

Cam asta înseamnă haiku. Un exemplu se găseşte în postul de mai jos.

Mie îmi place acest fel de poezie pentru că e simplu şi totuşi, dacă e scris bine, îţi spune mai multe decât câteva strofe dintr-un poem. Pare a poezie şi totuşi nu prea, probabil că asta mă atrage. Şi pentru că nu vreau să “chinui lumea cu talentul meu la poezii”, pot scrie haiku fără ca mulţi să se plângă.

A, şi mai am în minte o idee de a începe un proiect haiku de pe data de 1 ianuarie 2011. Adică, în fiecare zi să scriu o poezie haiku, până pe 31 decembrie 2011. Cum sună?

Haiku: The man writing in the sky is talking about you

Cu pensula ochilor

ea te pictează

printre nori.

Probabil că în postul următor voi scrie despre haiku. Oricum, dacă mă voi “ţine” de blog-ul ăsta, din 1 ianuarie 2011 voi începe un proiect haiku.

Ploaie

De când mă ştiu mi-a plăcut ploaia. Îmi dă energie, mă face să zâmbesc şi mai c-aş ieşi afară fără umbrelă, ca să o simt pe piele. Ştiu, am o fire destul de ciudată pentru majoritatea oamenilor. Doar că eu nu suport soarele şi nici căldura, mă doare capul din cauza ei, etc.

Dar acum câteva zile am dat de un site, RainyMood.Com, şi e foarte bun dacă vrei să adormi, să te relaxezi, sau, dacă eşti ca mine, să-ţi dea energie. Eu acum vreau să citesc, şi îţi dă senzaţia că te aflii în casă, unde e călduţ şi bine, şi pare o zi de toamnă mohorâtă. Nu ştiu, dar lecturarea cărţii îmi place mai mult aşa.

Încercaţi şi voi să vedeţi cum vă simţiţi!

Filmul săptămânii: Beauty & the Briefcase

Din cauză că eu nu prea mă uit la filme decât atunci când sunt obligată de prietena mea, m-am gândit să fac pe blog o “secţiune” (ca să-i spun aşa), unde în fiecare săptămână voi “desemna” un film (probabil că el se va afla acolo nu că m-am uitat la mai multe filme şi pe el l-am ales, ci din cauză că numai la el m-am uitat). Dar, măcar aşa mă voi mai uita şi eu la televizor sau va intra în arhivă şi site-urile cu filme.

Aşa că, de acum în colo, (sper) ca în fiecare vineri, să adaug un film la această rubrică, cu părerile mele despre el.

În primul rând, filmul “Beauty & the Briefcase” e o comedie romantică. Personajul principal, Lane (interpretat de către Hilary Duff), vrea să se angajeze la revista Cosmopolitan. Până se ajunge la asta, vorbeşte despre eşecul ei în dragoste, deoarece nu găseşte niciun bărbat care să aibă toate lucrurile pe care le-a scris pe o listă. De exemplu, să aibă un accent sexy, să meargă în călătorii în locuri exotice, să cânte la un instrument, la fel, tot sexy, să aibe aceleaşi preferinţe la mâncare, etc, etc.

Când ajunge la interviu, o cam dă în bară, şi nu este acceptată (încă). Dar începe să vorbească cu viitoarea ei şefă (Kate) despre acea listă ca să-şi găsească “sulfetul pereche”, iar Kate îi mărturiseşte că şi ea are una. Şi de la acest lucru, lui Lane îi vine o idee despre un posibil articol. Aşa că, i se oferă o şansă să lucreze la revistă dacă va fi un articol bun.

Iar Lane trebuie să găsească un bărbat care să îndeplinească toate cerinţele de pe listă, şi nu doar aşa, ci să mai lucreze şi la o firmă de business.

Şi de aici încep toate lucrurile amuzante.

Lane e spontană, veselă, şi-mi place zâmbetul ei la nebunie. Îi stă bine în orice şi pot spune că Hilary Duff a jucat foarte bine. E o comedie foarte bună, fără grosolăniile pe care le găseşti în altele. Eu m-am amuzat copios pe replicile lor, şi mai ales cea a lui Joanne (prietena lui Lane): “I’ve told you, you need to use my checklist. Way more fun! Item one: breathing. Always important in a guy. And item two: cute.”

Şi, desigur, când Lane în sfârşit şi-a dat seama că dragostea nu depinde de o listă, a spus: “The truth is that everyone has issues. And maybe building up a fake perfect man in my mind is my biggest issue. I’ve been walking around with a ghost of my magic man. He’s been haunting me, keeping me from recognizing a world of opportunities that were right in front of me. (…) But there is no such thing as perfection. Love is for people who are realistic and smart enough to open their hearts and minds and who realize that a real relationship is the ultimate fantasy. I haven’t found that relationship yet, but I’ve shaken off the shadow of my magic man and I’m finding myself.”

Filmul ăsta îl recomand şi pentru cei care vor să se bucure de o comedie bună, dar şi fetelor care cred că dragostea stă în numărul de cerinţe îndeplinite pe care le aveţi într-o listă.

Harry Potter şi Piatra Filozofală

Da, da, cam târziu să mă apuc şi eu să citesc cărţile Harry Potter. Ce-i drept, nu e prima oară când “le răsfoiesc”, doar că de data asta chiar vreau să le citesc. Adică, acum câţiva ani am citit şi eu vreo două cărţi doar din cauză că toată lumea făcea asta (da, eram naivă). Bine, din cauză că nu mi-a captat interesul, nedându-i prea mare importanţă, nu am înţeles şi nici n-am vrut să înţeleg subiectul cărţii (mai ales că nici nu ştiam ce se întâmplase în cărţile anterioare).

Dar, acum câteva zile am dat de blog-ul lui Shauki, unde el a menţionat de aceste cărţi. Şi, ei bine, voiam să văd şi eu ce-i de capul lor, căci la câţi fani sunt, înseamnă că sunt bune. Şi uite-aşa mă pun eu de căutat pe net, ca să găsesc prima carte, ştiind că pirateria e în floare (neavând niciun chef să mă înscriu pe o listă la biblioteca munincipală ca să văd că trebuie să aştept o grămadă, iar eu nu-mi pot permite să cheltui banii dintr-un simplu moft).

Aşa cum mă aşteptam, am găsit şi eu cartea destul de uşor (pentru cei care vor şi ei s-o citească, clickuiţi frumuşel aici). Astăzi am început să o citesc, iar jumătate din ea e cam terminată, ceea ce spune multe – şi asta pentru că ochii mă dor dacă stau prea mult la calculator.

Ce mai, cartea e chiar foarte bună. Mai are mici scăpări, dar nu strică farmecul cărţii şi nici nu sunt aşa de “bătătoare” la ochi.

Sper doar să găsesc şi celelalte cărţi pe net, fie în română sau în engleză, pentru că sunt sigură că nu o să mă dezamăgească. Şi sunt şi mai sigură că după ce le voi termina le voi cumpăra, ca să le am în casă, să le pot citi de câte ori doresc.

Aşa că, cei care nu au citit-o încă, eu v-o recomand. Desigur, rămâne la latitudinea voastră ce părere aveţi despre ea.

Voi, cei care aţi citit-o, ce părere aveţi despre ea? Merită sau nu?

Salut, lume!

Hei, lume! Mulţumesc ca-ţi dat şi voi click ca să ajungeţi pe blog-ul meu, şi vă mulţumesc şi mai mult dacă veţi citi şi comenta la articolele mele.

Deoarece nu sunt aşa de bună la saluturi şi chestii de-astea, vă invit să citiţi pagina “Despre mine” şi (cred) viitoarele pagini ale blog-ului care vă vor informa mai bine în legătură cu ce voi scrie aici.

Aştept comentarii, păreri, opinii (aşa cum vreţi voi să le spuneţi) în legătură cu ce voi discuta în articolele mele. Vreau să mai ştiu şi cam ceea ce v-ar plăcea să vedeţi pe blog, ce credeţi că lipseşte sau ce e în exces şi dacă vreţi să-mi spun părerea despre anumite subiecte.

Până la o următoare postare, sper să vă placă aici şi să mai vreţi să mai vizitaţi blog-ul.